Controller, auditor intern, cenzor

“Who controls the controller?” – era gluma favorita pe vremea cind eram controller la o societate elvetiana. Intr-adevar, societatea a fost si va fi mereu obsedata de control.

In primul rind, profesia de contabil acopera in cea mai mare parte din organizatii, rolul de generator de rapoarte. Daca in cele mai multe organizatii pur romanesti aceasta solutie cu rezultate mediocre este suficienta, in multinationale profesia de controller este la cu totul alt nivel.

Statul a fost primul care, din cele mai vechi timpuri, si-a impus forma de control prin perceptorii fiscali. Felul in care controalele de la felurite organe (fiscale, mediu, munca, vamale, sanitare, etc) au exacerbat, si formele represive pe care le au la indemina, reprezinta o alta discutie.

Intelesul istoric al controlorului financiar constructiv provine din anii comunismului cind exista asa-numitul CFI, control financiar intern. Pentru ca vorbim de o profesie care opera in principal cu o stampila ce se aplica pe unele facturi, si a cazut in desuetudine acum mai bine de 20 de ani, inainte de era calculatoarelor, a dinamismului si a globalizarii, nu se merita sa analizam ce facea CFI.

In mediul expertilor contabili, in voga in anii 70-90, s-a promovat cenzorul. Cenzorul era (si mai este) de regula un expert contabil, cu atributii sumare in verificarea modului de intocmire a bilantului, pe care il insotea cu un raport descriptiv pe care nu era tinut sa-l documenteze. Interventia lui era sporadica, in preajma intocmirii de bilant, si rolul sau teoretic, de a veghea la respectarea legalitatii contabile, era destul de formal de vreme ce raportul sau prezentat in AGA era invariabil inutil si descriptiv cum ca rezultatul a crescut cu x% iar stocurile au scazut cu y%. Valoarea sa practica reala, de consilier contabil si fiscal, este in esenta destul de indepartata de ceea ce se vrea a fi controllerul in vremurile noastre.

Forma de control constructiv care s-a impus in mod traditional in piata capitalista este auditul extern. Forta motrice a fost initial interesul finantatorilor (banci, actionari), iar profesia si metodologia auditului extern s-a dezvoltat ulterior in sensul adaugarii de valoare pentru interesul public in general si pentru interesul managementului in special, prin feluritele optimizari recomandate. Totusi, independenta impusa de natura profesiei, limiteaza rolul pe care auditorul l-ar putea avea in controlul si optimizarea mersului de zi cu zi al firmei.

In mediul auditorilor se promoveaza, cu un destul de redus succes, conceptul de auditor intern. Exista prevederi legale care impun functia de auditor intern, cu mai multa forta in institutiile financiare, cu aproape inexistenta forta in celelalte organizatii. Rolul acestuia, de a veghea la aderarea la politici si proceduri, este justificat in SA-uri care sint organizatii mai atasate de formalismul procedurilor din cauza actionariatului difuz. Tocmai de aceea in practica, in SRL-uri nu avem auditor intern, iar in majoritatea SA-urilor, auditorul intern exista dar nu intelege nici macar el daca controleaza sau este controlat de management. O fi altfel in tarile asezate pe baze mai sanatoase ca a noastra; deocamdata la noi, nu este suficient consolidata nici pozitia auditorului extern, a carui necesitate este mai stringent impusa de piata.

Exista in ultimul timp consultanti financiari care ofera servicii externe la intocmirea unui business plan, implementatori care adapteaza prin programele contabile sisteme ce pot gestiona bugete, cashflowuri si raportari configurate, pe care managerul financiar le utilizeaza. Aceasta solutie sufera de doua mari inadecvari: consultantul este extern, nu are o prezenta continua si contact profund cu organizatia, si ca atare nu surprinde fineturile si nu poate raspunde la nevoile continue ale fluxului de informatii; iar managerul financiar cu greu se poate controla pe sine. Controllerul este trebuie sa cumuleze independenta si obiectivitatea celui neimplicat in decizie si management, cu prezenta continua in firma.

Vrind-nevrind, practica a impus profesia de controller, in ciuda lipsei prevederilor legale. In intelesul modern, promovat mai ales de organizatiile de cultura germana si anglosaxona, controllerul este o persoana cu certe abilitati informatice si de procesare de date, cu o intelegere a principiilor contabilitatii (fara a avea neaparat o experienta de contabil clasic), terminologiei internationale si a rapoartelor cerute de sistemele contabile si manageriale internationale.

Aria controllerului in general acopera zonele :

  • Raportari financiare – De regula, situatiile financiare sint intocmite de directorul economic / sef contabil / director financiar. Controllerul abordeaza de obicei raportarile externe ce pot fi de tip : bilant si cont de profit si pierderi, cashflow, rapoarte pentru consolidare, in sisteme straine (IFRS, HGB, USGAAP) ce includ si retratari de la contabilitatea statutara
  • Bugete  – planificare, executie bugetara, analiza abaterilor
  • Raportari manageriale –  rapoarte pe centre de cost, rapoarte de costuri planificate si realizate pe produs, raporte operative pe indicatori (volum, randamente, rotatii, vechimi, marje)
  • Fezabilitate si dezvoltare – analiza oportunitatii unor investitii, organizarea documentatiei pentru creditare, analiza unor optimizari, reorganizari, restructurari, fuziuni, simulari de scenarii, break even, implementari de sisteme
  • Rapoarte specifice – analiza unor exceptii, subiecte particulare, cercetari de tip aderarea la proceduri si analiza abaterilor de la ele (cam ce realizeaza si auditorul intern).

O provocare cu care se confrunta controllerul este discrepanta intre pregatirea teoretica furnizata de universitati si realitatea cerintelor si situatiei concrete din firme. Practic fiecare multinationala si-a dezvoltat anumite structuri si modele in raportare, iar provocarile pe linia culegerii si procesarii datelor sint particulare fiecarei organizatii si fiecarui sistem informatic.

In mod ciudat, lipsesc carti serioase despre controlling, iar daca se regasesc unele aspecte ale activitatii controllerului in carti, acestea se pastreaza la un nivel teoretic si deci superficial.

Incercam sa oferim, in baza experientei acumulate la multinationale, in calitate de auditor si controller, un curs substantial pentru controlleri, care contine tehnici si modele concrete pentru principalele atributii ale controllerului, mergind pina la culegerea, procesarea si automatizarea datelor.

Un comentariu la “Controller, auditor intern, cenzor

  1. Salut, acesta este un comentariu.
    Pentru a șterge un comentariu trebuie doar să te autentifici și să mergi la comentariile articolelor. Acolo vei găsi opțiuni de editare sau ștergere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>